NEWSFLASH: Nouă animaţie de la Disney!

            Dragi iubitori de animaţii (ca şi mine, de altfel), Disney vine cu o veste bună: o nouă animaţie intitulată „Frozen”, care urmează a fi lansată în cinematografele de peste ocean pe 6 decembrie.

            Regia le aparţine lui Chris Buck ( care s-a mai ocupat de „Surf’s Up” şi de „Tarzan”) şi lui Jennifer Lee (scenariul pentru „Wreck-It Ralph”, una din cele mai originale animaţii ever!), iar pe fundal putem auzi vocile lui Kristen Bell („Forgetting Sarah Marshall”şi cu asta cred că am zis tot), Alan Tudyk, Idina Menzel şi Chris Williams, printre alţii.

            Cât despre poveste, se pare că se vrea a fi o rescriere a basmului „Crăiasa Zăpezii” de Hans Christian Andersen, cu o abordare cu totul nouă, mai puţin dramatică, mai amuzantă şi pe un ton jovial, caracteristic sărbătorilor de iarnă. Vă las trailer-ul ca să hotărâţi singuri dacă animaţia asta merită aşteptată sau nu.

Alma [2009]

            Se pare că week-end-urile sunt dedicate (în mod total involuntar, aş ţine eu să adaug) scurtmetrajelor, iar astăzi vorbim tot despre o animaţie şi aparţinând tot celor de la PIXAR, mai exact lui Rodrigo Blaas, animator de bază, care s-a ocupat printre altele de „Finding Nemo”, „Ratatouille” sau „Up”, precum şi de un alt mini-film despre care o să vorbesc cât de curând, unul din preferatele mele, pe nume „Partly Cloudy”. Până una-alta, vorbim despre un filmuleţ de numai 6 minute care se intitulează „Alma”, care se află în plin proces de transformare în lungmetraj şi care urmează să apară în cinematografe în 2015.

            În fine, „Alma” e povestioara unei fetiţe (pe nume Alma, evident), care se joacă pe străduţele acoperite de zăpadă ale unui orăşel şi care observă ceva foarte ciudat în vitrina unuia dintre magazine. Nu dau mai multe detalii, pentru că aş vrea să vă las plăcerea de a descoperi singuri ce anume şi, mai ales, ce se întâmplă după această descoperire. Vă spun doar că e cam creepy, asta ca să citez majoritatea comentariilor de pe YouTube. Oricum, cu scuzele de rigoare că n-am găsit o variantă cu o calitate video mai bună, vizionare plăcută!

Notă IMDb: 7.3

Notă personală: 8.5

Meet Joe Black [1998]

            Mai am două filme despre care vreau să vorbesc şi ajung la zi; din nefericire, niciunul din ele nu e nou, dar ambele merită văzute, mai ales cel despre care o să vorbesc azi, un film destul de îndrăzneţ ca idee, dar uşor de digerat din punct de vedere al abordării. În plus, de notat că regizorul (un anume Martin Brest de care recunosc că n-am mai auzit până acum) este responsabil şi de alte filme de succes cum ar fi „Scent of a Woman” sau „Midnight Run” (deşi tot lui îi aparţine eşecul care se numeşte „Gigli”). În fine, azi despre „Meet Joe Black”.

Pacific Rim [2013]

            Ultima dată când am prezentat un film am menţionat că aş mai avea două despre care vreau să vorbesc şi că încerc să păstrez ordinea cronologică în care le-am văzut. Ei bine, am ajuns la concluzia că filmul pe care am de gând să îl recomand azi merită cu vârf şi îndesat să treacă în faţa celorlalte două, mai ales că este unul pe care eu (la fel ca mulţi alţi cinefili, de altfel, şi fani ai lui Guillermo del Toro) îl aşteptăm de cel puţin jumătate de an, dacă nu mai mult. Mă gândesc că simpla menţionare a marelui del Toro, cel care m-a făcut să am coşmaruri cu creatura aia dubioasă din „Pan’s Labyrinth” (aia care îşi ţinea globii oculari în palme) v-a făcut să ghiciţi repede despre ce o să fie vorba în review-ul de azi: „Pacific Rim”.

Hansel & Gretel: Witch Hunters [2013]

             
               Am observat că dacă las prea mult timp să treacă de la vizionarea unui film şi dacă mai şi văd alte două, trei între timp începe să-mi piară cheful să scriu, aşa că acum încerc să recuperez. În ultima săptămână am văzut trei filme, unul mai diferit ca celălalt, şi toate trei mi-au plăcut, însă aş vrea să respect ordinea cronologică a vizionării – nu de alta, dar dacă trece şi mai mult timp, uit tot ce voiam să spun. Deci, ca să nu mai lungesc introducerea asta prea mult, vă spun că o să vorbesc azi despre un film care se încadrează într-unul din genurile mele preferate, şi anume fantasy. O să vorbesc azi despre „Hansel & Gretel: Witch Hunters”.

The Amazing Spider-Man [2012]

            Astăzi o să vorbesc despre un film care a avut parte de cronici atât pozitive cât şi negative şi despre care eu însămi am auzit atât lucruri bune cât şi rele. În spiritul justeţii opiniilor personale m-am gândit să văd chiar eu despre ce-i vorba şi nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că filmul nu e deloc un fiasco. Dimpotrivă, dat fiind faptul că e vorba despre o altă adaptare a aceleiaşi poveşti (mă rog, comic book), aş îndrăzni să spun că varianta asta a lui Marc Webb (cel care a regizat şi „500 Days of Summer”) e mai bună decât cea a lui Sam Raimi (şi o spun cu riscul de a cauza nemulţumire în rândul fanilor acestuia din urmă; mă rog, fiecare cu părerile lui). Ca să nu mai lungesc intro-ul ăsta degeaba, subiectul zilei de azi este „The Amazing Spider-Man”.

Upside Down [2012]

            Acum două seri am văzut un film pe care mă chinuiam de ceva vreme să-mi fac timp să-l văd, în ciuda unei cronici mai mult negative decât pozitive primite din partea unui prieten foarte bun (care este şi co-fondatorul şi proof reader-ul acestui blog). Mă rog, am zis să văd cu ochii mei despre ce e vorba şi, din nefericire, am ajuns cam la aceeaşi concluzie: potenţial cât cuprinde, consistenţă mai deloc. O să discut mai larg propoziţia asta cu tentă de verdict, dar mai întâi o să vă spun despre ce film e vorba: „Upside Down”.

Red Riding Hood [2011]

            Azi o să vorbesc despre un film pe care l-am revăzut de curând şi despre care am foarte multe de spus încât sunt convinsă că o să omit diverse detalii pe parcurs. Mă rog, o să încep cu faptul că este, probabil, cel mai subevaluat film din toate cele pe care le-am prezentat până acum şi sunt aproape convinsă că ştiu de ce: nota de pe IMDb este stabilită în funcţie de voturile user-ilor, iar cum de regia filmului s-a ocupat Catherine Hardwicke, cea care a regizat şi primul film din seria „Twilight” (şi singurul cu adevărat bun din serie, de altfel), este explicabil de ce nota este atât de mică (prejudecăţile astea or să ne omoare pe toţi într-o zi!). În altă ordine de idei, este un film încadrat tot la categoria horror, deşi dacă m-am uitat eu la el, e clar că nu e atât de înfricoşător. Şi ca să trec odată la subiect, o să vorbesc despre „Red Riding Hood”.

Constantine [2005]

            Nu prea sunt adepta filmelor horror, în mare parte pentru că memoria mea începe să devină foarte activă atunci când intru în scara de bloc, de exemplu, şi până să apuc să aprind lumina pe scară mi-aduc aminte toate momentele şi scenele înfricoşătoare pe care le-am văzut în filmul de groază respectiv. Pe de altă parte, sunt câteva filme din categoria asta pe care le-am văzut, care mi-au plăcut şi care nu mi-au terorizat nopţile sub formă de coşmaruri, aşa că le recomand cu plăcere, iar unul dintre ele este cel despre care o să vorbesc astăzi, şi anume „Constantine”.