Constantine [2005]

            Nu prea sunt adepta filmelor horror, în mare parte pentru că memoria mea începe să devină foarte activă atunci când intru în scara de bloc, de exemplu, şi până să apuc să aprind lumina pe scară mi-aduc aminte toate momentele şi scenele înfricoşătoare pe care le-am văzut în filmul de groază respectiv. Pe de altă parte, sunt câteva filme din categoria asta pe care le-am văzut, care mi-au plăcut şi care nu mi-au terorizat nopţile sub formă de coşmaruri, aşa că le recomand cu plăcere, iar unul dintre ele este cel despre care o să vorbesc astăzi, şi anume „Constantine”.

Chicken Little [2005]

  

            Promit că nu mă reprofilez exclusiv pe animaţii, deşi genul ăsta e unul dintre preferatele mele şi la care fac cele mai puţine nazuri atunci când vine vorba de alegerea unui film de vizionat. Pe de altă parte, se pare că mă orientez încet-încet spre filmele pe care eu le consider (mult) subevaluate de către utilizatorii IMDb, aşa încât o să ajung să devin un justiţiar al filmelor neînţelese. În altă ordine de idei, animaţia despre care o să vorbesc astăzi este deosebită de suratele ei din cadrul aceluiaşi gen din foarte multe puncte de vedere, dar aparent, asta n-a fost de ajuns nici ca să merite o notă peste 6. Şi ca să trec la subiect, o să vorbesc despre „Chicken Little”.

Sky High [2005]

            Azi, în timp ce beam o cafea într-unul din minunatele baruri din oraşul meu natal, am observat că la teveu era un film pe care eu l-am văzut mai demult în lipsă de altceva şi către care mi-au tot fugit ochii. Recunosc că am ajuns acasă şi m-am uitat la el până la capăt. Ca să nu mai lungesc suspansul, este vorba de „Sky High”, un film american tipic cu 100% clişee, dar care e amuzant, totuşi, datorită ideii sale principale: un liceu pentru adolescenţi cu superputeri, care îi pregăteşte pentru a deveni eroi sau parteneri (echivalent oarecum nefericit pentru „sidekick”).

The Interpreter [2005]

Ultimul film pe care l-am văzut poate fi cu uşurinţă încadrat în categoria politică / afaceri internaţionale / semi-acţiune. Aparţinând şi fiind ultima creaţie a regizorului Sydney Pollack, al cărui nume îmi suna iniţial foarte cunoscut şi despre care am aflat ulterior că s-a ocupat de filme gen „Tootsie” sau „Out of Africa”, filmul despre care vorbesc eu se numeşte „The Interpreter” şi îi are ca protagonişti pe doi grei ai cinematografiei şi anume Nicole Kidman şi Sean Penn, la care se adaugă Catherine Keener (care mie, personal, mi se pare foarte antipatică, deşi e posibil să fie aşa din cauza nenumăratelor roluri dubioase în care am văzut-o până acum).

Stay [2005]

            Săptămâna trecută am descoperit un film căruia cred că nu i s-a făcut suficientă reclamă şi a cărui valoare nu este reflectată în mod corespunzător nici de nota de pe IMDb, zic eu. Sau poate că am eu cu totul alte concepţii faţă de restul lumii. Mă rog, filmul cu pricina se numeşte „Stay” şi face parte din categoria filmelor psihologice care într-adevăr te fac să te întrebi ce naiba se întâmplă la fiecare cinci minute. Pe deasupra, actorii îşi fac treaba bine, astfel încât senzaţia de incertitudine este constantă.