Hansel & Gretel: Witch Hunters [2013]

             
               Am observat că dacă las prea mult timp să treacă de la vizionarea unui film şi dacă mai şi văd alte două, trei între timp începe să-mi piară cheful să scriu, aşa că acum încerc să recuperez. În ultima săptămână am văzut trei filme, unul mai diferit ca celălalt, şi toate trei mi-au plăcut, însă aş vrea să respect ordinea cronologică a vizionării – nu de alta, dar dacă trece şi mai mult timp, uit tot ce voiam să spun. Deci, ca să nu mai lungesc introducerea asta prea mult, vă spun că o să vorbesc azi despre un film care se încadrează într-unul din genurile mele preferate, şi anume fantasy. O să vorbesc azi despre „Hansel & Gretel: Witch Hunters”.

Eden Lake [2008]

 

             În caz că n-am fost destul de clară până acum, o mai spun o dată: eu şi filmele de groază nu ne înţelegem prea bine (a se citi „deloc”), cu mici excepţii, evident, cum ar fi „Constantine”. Ei bine, unul din ultimele filme pe care le-am văzut se încadrează în genul horror şi spun sincer că încă mă bântuie anumite imagini care par a mi se fi întipărit (prea) bine în minte. Filmul despre care o să vorbesc azi face parte din categoria „excursie transformată în Iad pe pământ”, însă fiindcă e britanic şi nu american, e şi mai sumbru şi o să vă explic imediat de ce. Până una alta, subiectul discuţiei este „Eden Lake”.

The Darkest Hour [2011]

            Revin, după o absenţă mai mult sau mai puţin îndelungată şi vorbesc astăzi despre un film oarecum paradoxal din punct de vedere al aşteptărilor, în sensul că te aştepţi să fie previzibil şi sec şi deşi este aşa, prin prisma unui număr nu chiar mic de aspecte, reuşeşte totuşi să te surprindă cu alte elemente. E şi nu e un film slab, dar e şi nu e un film bun, iar eu am încetat de mult să încerc să-l introduc într-una din categoriile astea două. Aş spune, totuşi, că e un pic subevaluat pe IMDb, dar asta o să „retuşez” eu la momentul potrivit. Până una alta, vă spun că o să vorbesc azi despre „The Darkest Hour”.

Red Riding Hood [2011]

            Azi o să vorbesc despre un film pe care l-am revăzut de curând şi despre care am foarte multe de spus încât sunt convinsă că o să omit diverse detalii pe parcurs. Mă rog, o să încep cu faptul că este, probabil, cel mai subevaluat film din toate cele pe care le-am prezentat până acum şi sunt aproape convinsă că ştiu de ce: nota de pe IMDb este stabilită în funcţie de voturile user-ilor, iar cum de regia filmului s-a ocupat Catherine Hardwicke, cea care a regizat şi primul film din seria „Twilight” (şi singurul cu adevărat bun din serie, de altfel), este explicabil de ce nota este atât de mică (prejudecăţile astea or să ne omoare pe toţi într-o zi!). În altă ordine de idei, este un film încadrat tot la categoria horror, deşi dacă m-am uitat eu la el, e clar că nu e atât de înfricoşător. Şi ca să trec odată la subiect, o să vorbesc despre „Red Riding Hood”.

Constantine [2005]

            Nu prea sunt adepta filmelor horror, în mare parte pentru că memoria mea începe să devină foarte activă atunci când intru în scara de bloc, de exemplu, şi până să apuc să aprind lumina pe scară mi-aduc aminte toate momentele şi scenele înfricoşătoare pe care le-am văzut în filmul de groază respectiv. Pe de altă parte, sunt câteva filme din categoria asta pe care le-am văzut, care mi-au plăcut şi care nu mi-au terorizat nopţile sub formă de coşmaruri, aşa că le recomand cu plăcere, iar unul dintre ele este cel despre care o să vorbesc astăzi, şi anume „Constantine”.