Revin, după o absenţă mai mult sau
mai puţin îndelungată şi vorbesc astăzi despre un film oarecum paradoxal din
punct de vedere al aşteptărilor, în sensul că te aştepţi să fie previzibil şi
sec şi deşi este aşa, prin prisma unui număr nu chiar mic de aspecte, reuşeşte
totuşi să te surprindă cu alte elemente. E şi nu e un film slab, dar e şi nu e
un film bun, iar eu am încetat de mult să încerc să-l introduc într-una din
categoriile astea două. Aş spune, totuşi, că e un pic subevaluat pe IMDb, dar
asta o să „retuşez” eu la momentul potrivit. Până una alta, vă spun că o să
vorbesc azi despre „The
Darkest Hour”.