Eden Lake [2008]

 

             În caz că n-am fost destul de clară până acum, o mai spun o dată: eu şi filmele de groază nu ne înţelegem prea bine (a se citi „deloc”), cu mici excepţii, evident, cum ar fi „Constantine”. Ei bine, unul din ultimele filme pe care le-am văzut se încadrează în genul horror şi spun sincer că încă mă bântuie anumite imagini care par a mi se fi întipărit (prea) bine în minte. Filmul despre care o să vorbesc azi face parte din categoria „excursie transformată în Iad pe pământ”, însă fiindcă e britanic şi nu american, e şi mai sumbru şi o să vă explic imediat de ce. Până una alta, subiectul discuţiei este „Eden Lake”.

You, Me and Dupree [2006]

            Ultima dată când am scris (adică acum o mie de ani, ştiu) am adus vorba despre filme subevaluate, cel puţin de către utilizatorii IMDb-ului, iar astăzi am reuşit să-mi fac puţin timp şi, de ce nu, şi chef, ca să vorbesc puţin despre el. Este vorba despre o comedie romantică, asta pentru a folosi un termen deja consacrat şi oarecum lipsit de sens, care, însă, tratează subiecte mult mai delicate decât majoritatea filmelor din genul ăsta şi, culmea, o face şi într-un mod mult mai haios decât cele mai multe filme încadrate la categoria „comedie”. Vorbim astăzi despre „You, Me and Dupree”.

The King’s Speech [2010]

            Nu, nu l-am văzut abia acum, l-am văzut la vremea lui, când era proaspăt lansat şi se afla în cursa pentru Oscar (da, la vremea aia chiar aveam atât de mult timp la dispoziţie încât să fiu la curent cu toate nominalizările), însă l-am revăzut (accidental, pe HBO sau pe DIGI Film că nici nu mai ştiu) acum câteva zile şi ţin să spun că impactul a fost identic şi că mi-a plăcut la fel de mult ca atunci când l-am văzut prima dată. Introducing… „The King’s Speech”.

Sky High [2005]

            Azi, în timp ce beam o cafea într-unul din minunatele baruri din oraşul meu natal, am observat că la teveu era un film pe care eu l-am văzut mai demult în lipsă de altceva şi către care mi-au tot fugit ochii. Recunosc că am ajuns acasă şi m-am uitat la el până la capăt. Ca să nu mai lungesc suspansul, este vorba de „Sky High”, un film american tipic cu 100% clişee, dar care e amuzant, totuşi, datorită ideii sale principale: un liceu pentru adolescenţi cu superputeri, care îi pregăteşte pentru a deveni eroi sau parteneri (echivalent oarecum nefericit pentru „sidekick”).