Ştiu, ştiu, încă un film cu Joseph
Gordon-Levitt, dar n-am ce face dacă omul chiar joacă bine. Mă rog, filmul
în cauză se numeşte „Premium Rush” şi
întruchipează ceea ce eu, personal, am numit întotdeauna film de acţiune. Adică
urmăriri de maşini (sau în cazul acesta, maşini şi biciclete sau doar
biciclete), un plot relativ complex, dar nu suficient de întortocheat încât să
alunece în categoria thriller psihologic,
câteva împuşcături, dar nu prea multe, ca să nu te ia ameţeala de la atâtea
plăgi deschise şi foarte puţin accent pus pe partea sentimentalo-emoţională,
care e mai degrabă sugerată subtil decât fluturată în mod ostentativ de către
regizor de-a lungul filmului (un anume David Koepp, din ale cărui filme
recunosc că nu am mai văzut nimic până acum).
Revenind la plot. Scurt şi la obiect, totul se învârte în jurul unui
voucher egal cu suma de 50 000 de S tăiaţi în trei, pe care protagonistul,
fiind curier pe bicicletă în New York, trebuie să-l livreze la adresa Ţ până la
o anumită oră. Problema e că ajunge să fie urmărit de un poliţist care are
propriile lui interese cu voucher-ul respectiv şi chiar şi de poliţia rutieră
la un moment dat, însă nu vă faceţi griji, filmul se termină cu bine. Oarecum.
Şi ca să sar direct la final, că tot am ajuns aici, da, e cu „happily ever
after”, însă se întâmplă ceva la final la care chiar nu te aşteptai, în mare
parte pentru că de-a lungul filmului te-ai concentrat pe cu totul altceva şi
probabil că ai omis un detaliu oarecum semnificativ.
Mă rog. Acum ajungem, însă, la partea cu adevărat interesantă. În primul
rând, plot-ul nu este cronologic - se sare în timp înainte şi înapoi în
prostie, dar asta nu e tot: toată acţiunea se petrece în doar 4 ore, ceea ce
mie mi se pare foarte tare! Mai mult decât atât, în timp ce omul pedalează
disperat prin traficul newyorkez că deh, e cursă contra cronometru, se întâmplă
ca pe la câte o anumită intersecţie să fie o aglomeraţie de pietoni, maşini,
dubiţe & co., iar
imaginea se opreşte pur şi simplu şi ni se arată cum Wilee (Coyote, da, chiar
şi în film se fac referinţe şi mă refer acum la personajul lui Gordon-Levitt)
îşi calculează toate rutele posibile şi o alege pe cea în care nu se
accidentează şi nu accidentează pe nimeni. All in all, chiar e un film care te
ţine în priză, chiar şi pentru cei care nu ştiu să meargă pe bicicletă (yours
truly :P). Deci, DE VĂZUT !! :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 6.6
Notă personală: 7.8
Cast: Din nefericire, în afară de Joseph Gordon-Levitt nu mai e nimeni foarte
cunoscut. Poate doar Michael
Shannon care joacă rolul poliţistului cu interese personale, deşi e puţin
cam mult spus.
Imagine: Pe lângă toată minunea aia cu calculatul rutelor posibile, mai sunt şi
momente în care se vede New York-ul din satelit şi ţi se arată ca pe GPS
traseul din punctul A în punctul B pe care Wilee urmează să meargă. Mie mi s-a
părut deosebit detaliul ăsta.
Coloană sonoră: Un singur lucru am de menţionat: în mod
circular, filmul începe şi se termină pe The Who – Baba O’Riley
(în caz că nu vă sună cunoscut, melodia de pe genericul de la CSI New York).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu