Azi schimbăm iar macazul într-un mod
relativ drastic şi trecem de la o dramă cu un subiect trist şi realist
(cancerul, boala care nu te iartă, ca să mă exprim metaforic) la un film despre
răzbel. Tot o dramă, ce-i drept,
numai că prezentată într-un mod mai subtil şi mai elegant. Şi să nu vă
imaginaţi că dacă am zis că e un film despre război o să vedeţi prea multe
scene de luptă, gloanţe, obuze, grenade şi altele asemenea. Dimpotrivă, filmul
acesta tratează Holocaustul – şi înainte să vă crizaţi, nu, n-o să vedeţi nicio
cameră de gazare (cel puţin, nu interiorul ei), nici un lagăr prezentat cu prea
multe detalii şi nici prea mulţi evrei în zeghe. În fine, intru în prea multe
detalii mult prea devreme. Titlul filmului despre care vorbim azi este „Amen.”.