Dacă până în momentul de faţă n-aţi văzut
„RED”, faceţi
bine şi uitaţi-vă la el cât mai repede, pentru că sequel-ul lui, adică filmul despre care o să scriu azi, este absolut
genial şi îl recomand din toată inima! Poate că par prea frenetică, dar
credeţi-mă, filmul merită nivelul ăsta frenezie din toate punctele de vedere şi
luând în calcul toate aspectele, de la scenariu până la imagine, de la jocul
actoricesc la coloană sonoră şi, mai ales, de la cast la diferitele tipuri de umor. În fine, pe scurt, vorbim azi
despre „Red 2”.
O să încep, ca de obicei, cu cast-ul, fără să zăbovesc, însă, prea
mult asupra lui şi nu pentru că n-aş avea ce scrie, ci pentru că nu cred că are
prea mult rost având în vedere pleiada (da, pleiada!) de actori de nota 12.
Deci, îi avem pe Bruce
Willis (dau un exemplu ca să mă aflu în treabă: „Looper”), John Malkovich, (Dame)
Helen Mirren,
(Sir) Anthony
Hopkins, Mary-Louise
Parker (cunoscută, probabil, cel mai bine pentru rolul principal din
serialul „Weeds”), Catherine Zeta-Jones,
Byung-hun Lee
(eu l-am văzut în „G.I. Joe: The
Rise of Cobra”), Neal
McDonough (printre altele, „Minority
Report” şi „88 Minutes”),
David Thewlis
(pentru fanii francizei „Harry
Potter”, profesorul Remus Lupin) şi Brian Cox (l-am
văzut în multe filme, printre care şi „Braveheart”, „Troy” sau „The Bourne Identity”), alături
de alţii mai puţin cunoscuţi.
Deci, când am zis „pleiadă” n-am
exagerat cu nimic. În fine, să vedem despre ce-i vorba în film. Ei bine, Frank
Moses (pensionat din CIA şi clasificat drept „extrem de periculos” – de aici şi
titlul filmelor: RED = Retired
Extremely Dangerous) ajunge să fie urmărit de toată lumea (şi când zic toată
lumea, asta include guvernele american, britanic şi rus, MI6, NSA, diferiţi
mercenari şi asasini plătiţi, etcetera), suspectat fiind că vrea să pună mâna
pe o armă extrem de periculoasă pe care s-o folosească, evident, în scopuri
neortodoxe. Elementul previzibil al filmului e faptul că Moses e nevinovat şi că
totul e doar o înscenare, dar staţi liniştiţi, ăsta e singurul element
previzibil, pentru că plot-ul în sine
are atât de multe răsturnări de situaţie încât, la un moment dat, nu mai
înţelegi cine sunt băieţii răi şi cine e demn de încredere.
Cu toate astea, faptul că firul
narativ ia atât de multe turnuri face ca filmul să fie foarte alert, de parcă
n-ar fi fost suficiente exploziile, urmăririle de maşini, evadările absolut
spectaculoase, împuşcăturile, scenele de bătaie şi aşa mai departe. Pe scurt, e
un film care te ţine în priză şi care nu te pierde cu un scenariu prea
alambicat. În plus, ceea ce diferenţiază „Red 2” de restul filmelor de acţiune
este umorul „livrat” în cantităţi bine gândite şi de o calitate extraordinară:
replicile spirituale, dialogurile spumoase şi poantele plasate la momentul
potrivit fac ca povestea să nu fie prea „crâncenă”, ci plăcut de urmărit. În
speranţa că v-am convins cu tot ce am spus până acum, nu uitaţi că filmul e
neapărat DE VĂZUT !! :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 7.1
Notă personală: 8.0
Cast: E greu de găsit nod în papură vreunui actor, mai ales că toţi şi-au făcut
treaba cu maxim profesionalism; aş puncta, însă, două chestiuni: mimica lui
Bruce Willis, care mie mi se pare de-a dreptul inegalabilă şi uşurinţa cu care
John Malkovich se transpune în pielea unui tip uşor deraiat, cu nenumărate
fixuri şi manii.
Plot: Deci, lăsând la o parte faptul că premisa a mai fost folosită şi
răs-folosită, faptul că au loc atâtea răsturnări de situaţie, că se creează atâtea
„alianţe” şi că oricine se poate transforma din duşman în prieten şi viceversa
face ca scenariul să fie unul complex şi extrem de greu de anticipat.
Coloană sonoră: Mi-a plăcut diversitatea soundtrack-ului, în sensul că poţi auzi chiar de toate: Mozart,
Mick Jagger, Linkin Park, Perry Como şi aşa mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu