Printre ultimele filme pe care le-am văzut
se numără şi unul la care m-am uitat doar ca să treacă timpul, dacă stau să mă
gândesc bine. Cu alte cuvinte, e genul de film care intră în categoria „DE CE
NU ?”, pentru că nu e slab sau prost de-a binelea, dar nici nu ratezi vreun
adevăr profund axiomatic dacă alegi să faci altceva în cele 87 de minute cât
ţine. Ce-i drept, sunt şi câteva aspecte pozitive, aşa că, în cele din urmă, o
să-l recomand, cu menţiunea că publicul-ţintă e foarte bine delimitat. Dar ca
să nu mai lungesc vorba degeaba, o să vorbesc azi despre „Five”.
Până să trec la cast, o mică
divagaţie: filmul ăsta intră în categoria „film-antologie”, adicătelea e o combinaţie
de mai multe scurt-metraje pe o temă comună. Am făcut paranteza asta ca
explicaţie pentru numărul relativ mare de actori cunoscuţi, printre care şi Patricia Clarkson
(două exemple aleatorii: „Shutter
Island” şi „Friends
with Benefits”), Rosario
Dawson (eu am văzut-o în „Alexander”
şi, mai recent, în „Unstoppable”),
Lyndsy Fonseca
(„Kick-Ass” şi „How I Met Your Mother”), Jeanne
Tripplehorn („Criminal Minds”
– foarte bun serialul), Ginnifer Goodwin
(eu o ştiu din „He’s Just Not
That Into You” şi „Walk the
Line”), Jennifer
Morrison (doctor Cameron din „House
M.D.”) şi Josh
Holloway („Lost” şi „Mission: Impossible – Ghost
Protocol”).
Bun. Din câte puteţi să observaţi,
am dat ca exemplu doar un actor bărbat şi nu pentru că ar fi singurul din film,
ci pentru că e cel mai cunoscut. Dar, ţineţi minte când am zis că
publicul-ţintă e foarte precis delimitat? Ei bine, asta ne aduce la povestea
propriu-zisă a celor cinci filmuleţe (de aici şi titlul filmului): este vorba
de lupta împotriva cancerului la sân, iar cele cinci fragmente componente sunt
axate fiecare pe câte un caz aparte. Nu cred că are sens să intru în mai multe
detalii. Cert e că povestioarele au legătură între ele, ceea ce mie mi se pare
o idee bună, pentru că, altfel, ar fi părut că sunt doar cinci scurtmetraje
aduse laolaltă doar de dragul de a se obţine un lungmetraj.
Deci, avem povestea unei fetiţe care
îşi pierde mama din cauza cancerului la sân, apoi trei cazuri separate, despre
care aflăm că medicul oncolog care le tratează este chiar fetiţa respectivă
ajunsă acum adult, iar a cincea poveste e chiar a doctoriţei (logic, de altfel:
cancerul e ereditar). Poveştile sunt diferite una de alta atât din punct de
vedere al atitudinii pacientelor, cât şi în ceea ce priveşte abordarea regizorilor
(avem şi nume mari la categoria asta, printre care Jennifer Aniston, Alicia Keys şi Demi Moore). Se vede clar
diferenţa de stil, însă nu este obositoare şi niciun filmuleţ nu face notă
discordantă cu povestea ca ansamblu. Deci, pentru un film relativ lejer, care
nu te răscoleşte pe dinăuntru, dar care nici nu te lasă indiferent la final,
„Five” merită, aşa că, DE CE NU ? :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 6.4
Notă personală: 6.6
Plot: Ştiu că aici e vorba de un puternic mesaj social şi că nu toate filmele
care încearcă să transmită ceva lumii întregi au şi succes, însă eu aş zice că filmul
ăsta nu e chiar un rateu. Ambalajul e plăcut, cele cinci poveşti au consistenţă
şi sunt perfect conectate la povestea de fond, iar filmul per ansamblu nu e
deloc lacrimogen şi trist, aşa cum te-ai putea aştepta, ci inspiră putere şi
poftă de viaţă.
Titlu: Poate că nu e prea inspirat să numeşti titlul după numărul de mini-filme
care îl compun, însă ce mi-a plăcut tare mult e că fiecare dintre aceste
povestioare poartă numele femeii în jurul căreia se învârte povestea:
Charlotte, Mia, Cheyanne, Lili, Pearl.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu