Printre ultimele filme pe care le-am văzut
se numără şi unul la care m-am uitat doar ca să treacă timpul, dacă stau să mă
gândesc bine. Cu alte cuvinte, e genul de film care intră în categoria „DE CE
NU ?”, pentru că nu e slab sau prost de-a binelea, dar nici nu ratezi vreun
adevăr profund axiomatic dacă alegi să faci altceva în cele 87 de minute cât
ţine. Ce-i drept, sunt şi câteva aspecte pozitive, aşa că, în cele din urmă, o
să-l recomand, cu menţiunea că publicul-ţintă e foarte bine delimitat. Dar ca
să nu mai lungesc vorba degeaba, o să vorbesc azi despre „Five”.