The Steam Experiment [2009]



              
             Pe măsură ce trece timpul îmi dau seama că IMDb-ul fie începe să se ducă de râpă, fie începe să devină populat de oameni cu gusturi cel puţin îndoielnice şi nu de cinefili care îşi doresc şi altceva la un film în afară de CGI, explozii şi împuşcături. Mă rog, devin prea vehementă şi nu asta e ideea recenziei ăsteia. Astăzi o să vorbesc despre un film mult subevaluat (sau poate am eu gusturi îndoielnice, cine ştie), un film care m-a făcut să văd anumiţi actori în altă lumină şi pe care încă îl dezbat în mintea mea, mai ales că finalul e total neaşteptat. Deci, vorbesc astăzi despre „The Steam Experiment”.


            Ei bine, contrar opiniei celor sub 2000 de oameni care au decis că merita nota 4,0, eu spun că filmul ăsta nu e deloc o pierdere de vreme (ce-i drept, afişul merită sub nota 4, dar asta e mai puţin relevant). În fine, să trecem în revistă cast-ul, care, ca să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, nu e „alcătuit” din prea multe nume mari; cu toate astea, îi avem totuşi pe Val Kilmer (pe care eu l-am văzut în „Alexander” şi „Batman Forever” şi probabil în multe alte filme de care nu-mi amintesc acum; oricum, mi-a plăcut tare mult ce rol a făcut în filmul ăsta), Armand Assante (primul şi singurul film care îmi vine momentan în minte e parodia „Fatal Instinct”) şi Eric Roberts (mă gândesc imediat la videoclipul lui Mariah Carey pentru melodia „We Belong Together” şi apoi la „The Dark Knight”, „The Expendables”, „The Cable Guy” şi aşa mai departe).

            Şi acum povestea. Val Kilmer joacă (excelent!) rolul unui cercetător schizofrenic care se duce la un ziar şi cere să i se publice povestea pe prima pagină, ameninţând că a închis şase oameni într-o saună, aceştia urmând să-şi piardă vieţile în două ore,deoarece corpul uman nu rezistă prea mult timp la o temperatură constantă de 55 de grade Celsius. El explică, apoi, detectivului chemat de redactorul-şef că totul e un experiment care ar urma să demonstreze că se va alege praful de omenire pe 21 decembrie 2012 (repet, filmul e din 2009, deci şi acţiunea se petrece tot atunci), dată la care va avea loc sfârşitul lumii manifestat sub forma încălzirii globale. Şi de aici începe partea interesantă.

            Plot-ul e alcătuit din două fire narative: cel în care detectivul încearcă să elucideze cazul şi cel în care ni se arată nouă, spectatorilor, ce se întâmplă în sauna respectivă. Lăsând la o parte jocul actoricesc impecabil al lui Val Kilmer, pe care nu-l credeam în stare de o aşa expresivitate, filmul e interesant mai ales prin faptul că, la un moment dat, ajungi să pendulezi odată cu detectivul între trei scenarii: fie oamenii ăia chiar sunt închişi în saună, ceea ce nu explică, însă, cum de personajul lui Kilmer povesteşte în timp real ce se întâmplă (ştiu, vă gândiţi că poate are un complice; plauzibil, ce-i drept), fie totul s-a întâmplat deja şi avem de-a face cu cadavre, nu cu ostatici, fie totul se petrece doar în mintea bolnavă a protagonistului. Tot ce pot să vă spun e că deznodământul te lasă cu gura căscată, mai ales că regizorul i-a alocat numai 5 minute din toată durata filmului. Oricum, măcar pentru ideea deosebită şi pentru prestaţia lui Kilmer, filmul e DE VĂZUT !! :)


OBSERVAŢII

Notă IMDb: 4.0
Notă personală: 6.5
Plot: Ideea filmului, deşi nu originală din toate punctele de vedere (vezi seria „Cube” pentru reacţiile oamenilor în faţa unor situaţii extreme) e bine explicată, bine ancorată în argumente logice şi inovatoare măcar din pespectiva locaţiei – sauna. Mai mult, referirea la aşa-zisul sfârşit al lumii din decembrie 2012 într-o perioadă în care ideii nu i se acorda atât de multă atenţie e o bilă albă.
Cast: Probabil mă repet, dar simt nevoia să mai spun o dată cât de mult m-a impresionat Val Kilmer, mai ales că l-am văzut mai degrabă în roluri mai puţin complexe şi nu foarte des în ultima perioadă. Cert e că prestaţia lui, mai ales din jumătatea a doua a filmului, când personajul lui începe să de vină din ce în ce mai surescitat, e nepreţuită.
Imagine: La categoria asta mă refer mai ales la firul narativ care „deapănă” ceea ce se întâmplă în saună; pe lângă faptul că imaginile sunt foarte grafice şi relativ explicite, filtrul galben transmite cu maximă acurateţe senzaţia de căldură, sufocare şi anxietate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu