Neighbors from Hell [2010]



             
             Date fiind mai multe motive, printre care faptul că e Paştele, că a fost 1 mai şi că n-am mai văzut nici un film în ultima vreme datorită primelor două motive enumerate, m-am decis ca de data asta să schimb puţin foaia şi să vorbesc nu despre un film propriu-zis, ci despre un serial. Ei bine, de descoperit l-am descoperit pe vplay în timp ce căutam în mod complet aleatoriu nişte desene animate (ah, n-am menţionat că e animat serialul, nu? Mă rog…) şi pot să spun că sunt mai mult decât încântată că am dat peste el. În fine, vorba lungă, sărăcia omului. Astăzi o să vorbesc despre „Neighbors from Hell”.

            Ca să lămuresc câteva aspecte încă de la început, serialul ăsta, din nefericire, n-a rezistat decât un sezon constând în zece episoade a câte jumătate de oră; pe deasupra, nici nota de pe IMDb nu e prea flatantă, deşi eu una cred că merita mult mai mult. Dar o să ajung şi acolo. Momentan să trecem în revistă cast-ul (impropriu folosit termenul, ştiu): Will Sasso (diferite voci din „Family Guy” – de aia mi se părea mie cunoscută vocea), Molly Shannon (printre altele, „Hotel Transylvania” şi „Marie Antoinette”), Tracey Fairaway, David Soren (diferite voci în „Shark Tale” şi scenaristul unei animaţii pe care o aştept cu nerăbdare, „Turbo”), Patton Oswalt (l-am văzut în „Young Adult” - bun rol), Kurtwood Smith (evident, Red din „That 70’s  Show”), Steve Coogan (eu l-am văzut în „Night at the Museum”, ambele), Kyle McCulloch (diferite voci în „South Park”) şi Dina Waters, ei fiind cei care apar în toate cele zece episoade.

            Şi acum, povestea propriu-zisă. Se pare că oamenii (americanii, mai exact) au descoperit cum să construiască un burghiu imens (sper că n-am greşit ustensila) cu care să foreze până în centrul Pământului, punând în pericol existenţa Iadului, localizat fix acolo, în locul cel mai fierbinte. Are sens, nu? Iar Sarsailă, îngrijorat până peste cap, îl trimite pe unul din demoni (vinovat că se uitase la TV, ceea ce e ilegal în Tartar) împreună cu familia pe Pământ pentru a se infiltra în companie şi a distruge burghiul. Evident, toată treaba e să iasă în evidenţă cât mai puţin, iar singura modalitate prin care capul familiei crede că poate obţine acest lucru e să se inspire din multitudinea de seriale americane vizionate de-a lungul timpului, seriale care descriu realitatea întocmai (tare, nu?).

            Şi de aici începe distracţia. Familia e formată (tipic!) din tată (care îşi doreşte din suflet ca totul să meargă bine, dar cumva, nu-i iese niciodată), mama (devenită alcoolică funcţională – din nou, tipic, nu?), fiica adolescentă (care se pare că s-a acomodat cel mai repede cu stilul de viaţă american), băiatul preadolescent (cu diferite chestiuni care mai de care mai dubioase, printre care nevoia de a avea un animal de companie, aşa că revigorează un vultur la proţap… nu mai dau detalii), unchiul (cred că mai turbat decât restul lumii) şi goblin-ul devenit căţelul familiei (Pazuzu îl cheamă şi vorbeşte). Evident, fiecare episod urmăreşte peripeţiile lor şi este plin de referinţe la stilul de viaţă american şi, de ce nu, la umanitate în general, pe care demonii o consideră oricum abjectă şi cel puţin dubioasă. Avem şi stereotipii destule (prezenţa angajatului turc cu care toată lumea are ceva), şi referinţe sexuale şi aşa mai departe, aşa că serialul ăsta, deşi are doar zece episoade, e neapărat DE VĂZUT !! :)


OBSERVAŢII

Notă IMDb: 5.7
Notă personală: 7.2
Plot: Ideea nu e 100% originală, în sensul infiltrării într-o comunitate pentru a ating un obiectiv secret. Cu toate astea, celelalte idei, gen Iadul distrus de mâna omului, Satan care are un simţ al umorului cel puţin ciudat, pet-ul lui maimuţă şi aşa mai departe merită toate să fie văzute şi apreciate la adevărata lor valoare: satirico-parodică.
Imagine: Personajele nu sunt desenate în stilul clasic (adică cel în care se respectă proporţiile), ci sunt uşor stilizate şi caricaturizate, astfel încât să aducă un plus de umor situaţiilor comice şi replicilor spumoase. În plus, demonii sunt verzi, aşa că bilă albă pentru originalitatea de a nu-i face roşii.

Un comentariu: