Tangled [2010] + Tangled Ever After [2012]



            Săptămâna trecută am revăzut o animaţie care, la vremea ei, mi-a plăcut tare mult. Ce-i drept, fiind fan înfocat animaţii, nu ştiu dacă am avut până acum ocazia să afirm contrariul despre vreo reprezentantă a genului. În fine, filmul despre care vorbim aparţine Disney (fiind, de fapt, al 50-lea lungmetraj) şi este o rescriere a basmului german „Rapunzel” cules de fraţii Grimm. Avem şi o nominalizare la Oscar pentru coloană sonoră (Best Achievement in Music Written for Motion Pictures, Original Song), aşa că, până acum, numai cuvinte de laudă. Ajungem imediat şi la detaliile mai puţin plăcute. Titlul filmului (foarte inspirat, de altfel): „Tangled”.


            Să vorbim puţin despre cast. Ne putem delecta cu vocile lui Mandy Moore (pe care cred că o ştim cu toţii din „A Walk to Remember”), Zachary Levi (Chuck din serialul cu acelaşi nume), Donna Murphy („The Fountain” sau „The Bourne Legacy”), Ron Perlman (probabil cel mai cunoscut pentru rolul principal din seria „Hellboy”) şi Jeffrey Tambor (pe care eu îl ştiu din seria „The Hangover”).

            Bun, să vedem despre ce e vorba, mai exact. Am spus deja că filmul se bazează oarecum pe un basm german centrat pe o prinţesă cu părul foarte lung, închisă într-un turn de o vrăjitoare malefică. Pentru a urca în turn, Rapunzel îşi lasă părul să cadă pe fereastră, iar acesta este folosit drept scară. Ei bine, asemănările se cam opresc aici, pentru că Disney a ales să dea o notă mai amuzantă poveştii şi, în acelaşi timp, s-o transforme într-un scenariu mai complex. Aşadar, apare şi Flynn Rider, un hoţ care o găseşte pe Rapunzel din greşeală şi care îi oferă acesteia mult-visata ieşire în lumea reală. Evident, plot-ul se complică, dar mă opresc aici pentru că risc să dezvălui prea multe.

            Înainte, însă, de a trece în revistă punctele forte ale filmului o să încep cu un aspect mai puţin plăcut pentru mine, şi anume faptul că Disney are tendinţa de a-şi transforma animaţiile în musical-uri, aşa cum a făcut şi cu „The Princess and the Frog”, de exemplu. Aşadar, odată la 15 minute, să zicem, vă puteţi delecta auzul cu diferite cântecele (pe mine m-a cam iritat partea asta, recunosc). În rest, nu am nimic altceva de reproşat: povestea e bine structurată, consistentă şi captivantă, avem un melanj în proporţii aproape ideale de umor, dramatism, scene lacrimogeno-emoţionante şi acţiune propriu-zisă, iar personajele sunt destul de complexe şi uşor de empatizat cu ele. Pe scurt, dacă faceţi abstracţie de partea muzicală, filmul e cu siguranţă DE VĂZUT !! :)


OBSERVAŢII

Notă IMDb: 7.8
Notă personală: 8.0
Cast: O singură observaţie: nu cred că altcineva în afară de Mandy Moore ar fi reuşit să redea cu atâta acurateţe un personaj naiv dar, în acelaşi timp, curajos şi „posesor” al unei forţe interioare incredibile; în plus, vocea ei suavă se potriveşte de minune cu imaginea prinţesei.
Imagine: Bilă albă pentru atenţia sporită acordată detaliilor - se pot observa cu uşurinţă fiecare fir de iarbă, fiecare şuviţă de păr, fiecare floricică şi aşa mai departe.
+ BONUS: Avem şi un sequel sub forma unui scurtmetraj pe nume „Tangled Ever After”, pe care vi-l pun la dispoziţie cu menţiunea că ar fi indicat să nu vă uitaţi la el decât dacă aţi văzut şi filmul.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu