Din seria „filme recomandate de către diverşi
oameni” face parte şi următorul, despre care mă tot chinui să vorbesc de ceva
timp încoace, în sensul că au trecut cel puţin 2 săptămâni de când l-am văzut.
Nu ştiu să spun concret ce m-a reţinut până acum (în niciun caz lenea sau lipsa
de chef), dar azi îmi fac timp să recomand şi eu la rândul meu o animaţie
daneză foarte reuşită, poate una dintre puţinele cu adevărat reuşite de la „Ice Age” (primul), „Madagascar” (tot
primul) sau „Finding
Nemo” încoace. Mă rog, filmul în cauză, după cum vă veţi da seama rapid
datorită titlului, este o semi-parodie a multor filme fantastice cu eroi şi
călătorii iniţiatice, mai ales „Conan the Barbarian”
şi „Lord of the Rings”.
Ca să nu mai lungesc suspansul, este vorba despre „Ronal the Barbarian”.
Aş vrea să pot să spun ceva mai mult
despre cast (mă rog, despre actorii care şi-au împrumutat vocile), dar în afară
de a enumera câteva nume, probabil cunoscute în lumea scandinavă a filmului, nu
mă pot pronunţa. Aşadar, printre capetele de afiş se află Lærke Winther Andersen,
Lars Mikkelsen,
Sven-Ole Thorsen
şi Brigitte
Nielsen, despre care sunt convinsă că au făcut roluri bune până acum şi în
alte filme, dar pe care nu am avut plăcerea de a-i mai vedea până acum (deci,
trebuie să-mi măresc watchlist-ul de
pe IMDb). Oricum, deşi nu ştiu daneză, nici n-a fost nevoie ca să realizez că
oamenii au redat impecabil atmosfera filmului şi atitudinea personajelor, aşa
că nu prea am ce comenta aici.
În altă ordine de idei, nici cast-ul
şi nici povestea în sine a filmului nu sunt atât de relevante (mai ales că
filmul parodiază alte filme fantastice şi de aventuri, aşa că nu e mai nimic
nou din punct de vedere al scenariului) pe lângă sumedenia de detalii cel puţin
neortodoxe. Animaţia asta ar trebui interzisă minorilor din start, pentru că
vezi în ea tot ce nu vezi în multe alte animaţii, gen: descrieri foarte grafice
şi care implică mult sânge, aluzii sexuale mai mult sau mai puţin voalate (mai
degrabă mai puţin decât mai mult), glume legate de orientarea sexuală, un
limbaj cel puţin vulgar şi aşa mai departe. Dar umorul, dincolo de toate
ciudăţeniile pe care tocmai le-am enumerat, este nepreţuit.
Avem personajul principal, Ronal, un barbar care nu are nici în clin nici
în mânecă cu preocupările „compatrioţilor” săi (în lipsă de alt cuvânt) şi nici
nu este puternic şi musculos ca ei. Iar acest Ronal trebuie să facă o călătorie
pentru a-şi salva tribul, împreună cu un bard a cărui muzică este mult prea
avangardistă, un elf pe post de ghid care nu are nicio treabă cu Natura cu care
pretinde că se află în constantă legătură şi care are apucături foarte feminine
(asta ca să fiu eufemică) şi, slavă Domnului, o femeie războinică, singura care
reuşeşte să-i apere de necazuri. Şi de aici, o serie de peripeţii prin care
trec eroii, soldate, evident, cu un final fericit (da, avem şi o idilă
romantică în film). Eh, vorbeam de umor… M-am uitat la cele 89 de minute de
film (condensate, bine gândite, fără scene de umplutură, fără imagini
panoramice cu personajele mergând pe o câmpie şi aşa mai departe) şi jur că mi
se înţepenise mufa într-un rânjet permanent. Sunt glume pe care tata le
cataloghează drept umor la care „nici nu poţi să râzi”. În concluzie, DE VĂZUT
!! :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 6.5
Notă personală: 7.7
Plot: Cum am mai zis, dat fiind că filmul e o parodie, povestea este oarecum
previzibilă în liniile ei mari, deşi, repet, micile detalii sunt cele care te
surprind şi la care nu te aşteptai deloc. Fără să dau un spoiler prea mare,
lupta finală dintre Bine şi Rău (adică între Ronal şi Lord Volcazar) este cel
puţin genială din punct de vedere al umorului.
Imagine: Zic imagine, dar mă refer la modul în care sunt desenate personajele,
adică într-un mod cel puţin caraghios şi, în acelaşi timp, mai potrivit pentru
un film cel puţin erotic, dacă nu porno. O să dau doar un amănunt care m-a amuzat
teribil, şi anume că toţi barbarii bărbaţi poartă tanga, în timp ce femeile au
lenjerie de corp normală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu