Nu mai văzusem de mult timp un film care
să se încadreze aproape perfect în categoria „comedie romantică” şi recunosc că
îmi era chiar dor să văd o poveste de dragoste cu final fericit şi tot tacâmul.
Cu toate astea, filmul despre care o să vorbesc azi, deşi conţine toate
elementele-cheie care garantează obţinerea unei romanţe idilice, prezintă,
totuşi, telespectatorilor o abordare mult mai realistă şi mai verosimilă,
punând accentul pe anumite obstacole ce survin de-a lungul unei relaţii şi pe
metodele de a le depăşi. Deci, în regia lui Nicholas Stoller
(„vinovat” de „Forgetting
Sarah Marshall” şi „Get Him to the
Greek”), azi despre „The
Five-Year Engagement”.
În rolurile principale, Jason Segel (am
vorbit despre el acum puţin timp, când am prezentat „Jeff,
Who Lives at Home” şi ţin să menţionez că am fost foarte impresionată când
am aflat că e responsabil şi de scenariu, împreună cu Nicholas Stoller) şi Emily Blunt (una
dintre actriţele mele preferate, pe care am văzut-o în nenumărate filme, de la
„Looper”
la „The Young
Victoria” şi de la „Wild Target”
la „The
Adjustment Bureau”). Restul cast-ului
îi include pe Chris Pratt („Wanted” sau „What’s Your
Number?”), Jacki
Weaver (am menţionat-o când am vorbit despre „Silver
Linings Playbook”), Rhys
Ifans („The
Amazing Spider-Man” şi „Notting Hill”,
printre altele), Mindy Kaling
(pe ea o ştiu din „No Strings
Attached” şi am aflat că a şi pus voce pe diferite animaţii, gen „Despicable Me”
sau „Wreck-It
Ralph”) şi mulţi, mulţi alţii, mai mult sau mai puţin cunoscuţi.
Bun. Avem, deci, un el şi o ea (Tom
şi Violet) care formează un cuplu extrem de reuşit, idilic chiar, aş zice eu,
care se logodesc în ziua în care serbează un an de când se cunosc. Din
nefericire, logodna pare a fi doar primul pas şi cel mai uşor către o viaţă în
doi întrucât, aşa cum o spune foarte clar şi titlul (nu sunt convinsă că e
vorba fix de cinci ani, dar nu cred nici că a fost ales aleatoriu), în viaţă
mai şi intervin diverse, astfel încât planurile de acasă să nu se potrivească
cu cele din târg. În cazul de faţă, e vorba despre succesul profesional al
unuia din ei (mai exact, al lui Violet) în detrimentul potenţialelor reuşite
ale lui Tom, ceea ce duce la înstrăinarea progresivă, dar inevitabilă a celor
doi.
Mie mi-a plăcut foarte mult
elementul de realism al filmului, spre deosebire de majoritatea comediilor
romantice care, chiar dacă abordează şi laturile neplăcute ale unei relaţii, o
fac, totuşi, într-un mod „îndulcit”, ca să zic aşa, de teamă de a nu strica
buna dispoziţie curcubeică a
telespectatorilor. Ei bine, filmul ăsta abundă de momente dramatice, însă sunt
atât de frumos şi de inspirat îmbinate cu cele romantice sau amuzante încât
atmosfera rămâne, totuşi, light. Şi
chiar dacă eu am vărsat vreo două lacrimi la final (pentru că sunt femeie!),
deznodământul a fost unul firesc, fericit, evident şi fără să pară a urma
forţat unei succesiuni de evenimente puţin mai triste. Cu alte cuvinte, pentru
o doză bună de romantism, DE CE NU? :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 6.2
Notă personală: 6.5
Cast: Bilă albă pentru Jason Segel pentru un nou rol diferit de cele cu care
ne-a obişnuit până acum şi un personaj întruchipat cu mare măiestrie, cu toate
calităţile şi defectele pe care le poate avea un bărbat frustrat de lipsa
proprie de succes coroborată cu succesul logodnicei.
Plot: Pentru un film care se vrea a fi uşurel, că doar de aia e comedie
romantică, „The Five-Year Engagement” ţine destul de mult – 124 de minute. Cu
toate astea, nu am simţit nicio secundă că povestea ar fi diluată, trasă de păr
sau lungită excesiv. În plus, mi s-a părut excelent modul în care regizorul a
creat un echilibru între momentele triste şi cele vesele.
Coloană sonoră: Foarte bună şi dominată de Van Morrison,
căruia i se alătură nume variate precum Mark Ronson, Los Lobos, Amy Winehouse
sau Billy Joel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu