The Associate [1996]

            Aşa cum am menţionat data trecută, azi o să vorbesc tot despre un film mai vechi, mai exact din 1996. Cu toate astea, să ştiţi că e un film bun, pe care eu l-am urmărit cu plăcere în ciuda celor 114 minute, destul de multe pentru perioada în care a apărut. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost felul în care subiectul filmului a fost abordat de către regizor (Donald Petrie, care a regizat, printre altele, şi „Miss Congeniality” şi „How to Lose a Guy in 10 Days”), cu umor, ironie, sarcasm şi suficient cinism încât să te facă să empatizezi cu personajul principal şi să îi justifici acţiunile, indiferent cât de neortodoxe ar fi ele. Deci, azi despre „The Associate”.

            Să discutăm puţin despre cast. În rolul principal se află Whoopi Goldberg (pe care eu am mai văzut-o în n filme, dintre care cel mai cunoscut e, probabil, „The Color Purple” şi despre care ştiu că a jucat în serialul „Star Trek: The Next Generation”), ei alăturându-i-se Dianne Wiest („Edward Scissorhands” sau „I Am Sam”), Eli Wallach (l-am văzut în „The Holiday”, de exemplu) şi Lainie Kazan (serialul „Desperate Housewives”, printre altele).

            Bun. Deşi filmul nu abundă de actori renumiţi, singura figură faimoasă fiind Whoopi Goldberg, acest lucru e compensat din plin de subiect, destul de controversat pentru vremea lui, aş zice eu; în fond, traducerea în română a titlului este „Războiul sexelor pe Wall Street”. Mă gândesc că v-aţi făcut o idee vagă cam despre ce ar fi vorba în film. Avem una bucată broker de investiţii, Laurel Ayres (interpretată de Whoopi Goldberg) care, din nefericire, e femeie şi spun din nefericire pentru că, în ciuda experienţei şi a faptului că e mai mult decât capabilă să-şi facă treaba în mod adecvat, nu reuşeşte să fie promovată în postul de vicepreşedinte tocmai pentru că e femeie.

            Supărată peste măsură, decide să-şi deschidă propria firmă de consultanţă, dar se loveşte de aceleaşi prejudecăţi, aşa că ajunge să inventeze un partener de sex masculin, ceea ce îi deschide multe uşi şi dovedeşte că, într-adevăr, lumea afacerilor aparţine mai degrabă bărbaţilor decât femeilor (nu uitaţi că suntem în anul 1996!). Lucrurile se complică în momentul în care clienţii cer să-l cunoască pe acest partener misterios, iar povestea devine din ce în ce mai amuzantă pe măsură ce urmărim jocurile de interese şi lucrurile pe care protagonista e în stare să le facă pentru a salva aparenţele. Pe mine m-a impresionat plăcut umorul de tip vechi, cu glume finuţe şi subtile, cu dialoguri inteligente şi cu situaţii poate uşor neverosimile, dar amuzante. Cu alte cuvinte, dacă nu vă deranjează că filmul nu e ultima apariţie din cinema-uri, DE CE NU? :)

OBSERVAŢII

Notă IMDb: 5.7

Notă personală: 6.4

Plot: Spre deosebire de multe altele, filmul ăsta chiar are un subiect serios (deşi poate mai puţin actual în 2013 decât în 1996), însă felul în care povestea e pusă în scenă îl face să fie uşor de digerat şi smulge inevitabil zâmbete din partea telespectatorilor. În plus, finalul e imprevizibil, chiar dacă e uşor de anticipat ce se va întâmpla, iar modul în care toate personajele secundare se întâlnesc într-o (pen)ultimă scenă face ca filmul să aibă o încheiere clară şi concretă.

Cast: Whoopi Goldberg frapează prin naturaleţe şi prin atitudinea degajată, mai ales că rolul îi cere şi câteva scene în care trebuie să se deghizeze în mascul feroce; în plus, uşurinţa cu care se transpune în orice rol e o bilă albă.

Coloană sonoră: Foarte, foarte variată, ceea ce pentru mine reprezintă întotdeauna un plus; avem de toate, de la Mozart la Salt-N-Pepa şi de la Dusty Springfield la Commodores.