Transformers [2007]

                
             Pentru mine „Transformers” (primul din serie) face parte din categoria de filme pe care aş putea să le revăd la nesfârşit, eventual să-i dau play imediat ce se termină end credits-urile şi asta doar pentru că a fost foarte bine gândit şi foarte bine făcut (spre deosebire de „Transformers: Dark of the Moon”, aş zice eu, a cărui poveste mi s-a părut cam tărăgănată şi cam lipsită de consistenţă). Ei bine, acum vreo două săptămâni, cred, l-am revăzut pentru a patra sau a cincea oară şi pot să spun cu certitudine că mi-a plăcut la fel de mult ca prima dată şi că, deşi ştiu povestea pe de rost, mi-a făcut plăcere s-o revăd şi să râd la (aceleaşi) glume.

 

            În ceea ce priveşte cast-ul, o să trec cât de succint pot prin el, în mare parte pentru că sunt convinsă că nu există prea mulţi oameni care să nu fi văzut filmul. Deci, îi avem pe Shia LaBeouf (de văzut neapărat „Eagle Eye”), Megan Fox (cunoscută mai nou pentru „Jennifer’s Body”, dar şi pentru apariţia în videoclipul lansat de Eminem împreună cu Rihanna, „Love The Way You Lie”), Jon Voight (două exemple aleatorii: „Lara Croft: Tomb Raider” şi „Pearl Harbor”), Josh Duhamel (eu l-am mai văzut în comedii romantice gen „When in Rome”şi „Life as We Know It”), John Turturro (pe el l-am mai văzut în „The Taking of Pelham 1 2 3”), Kevin Dunn („Unstoppable”, printre altele) şi alţi câţiva mai puţin cunoscuţi, dar nu mai puţin talentaţi. Era să uit, Hugo Weaving (da, Elrond din trilogia „The Lord of the Rings” şi agentul Smith din trilogia „The Matrix”) îşi împrumută vocea pentru a-i da glas lui Megatron.

            Şi acum să (re)vedem povestea. Planeta noastră minunată se dovedeşte a fi o ascunzătoare foarte bună pentru „AllSpark”, un obiect sub formă de cub despre care se spune că ar fi creat o rasă de roboţi extraterestră. Ei bine, roboţii ăştia au ajuns de-a lungul timpului să se împartă în două facţiuni: Autoboţi (ăia buni) şi Decepticoni (ăia răi), iar la momentul în care se petrece acţiunea filmului are loc o înfruntare între cele două grupuri fix pe Terra. În toată harababura asta se trezeşte implicat fără voia lui Sam, un adolescent care are legătură cu Cubul şi se vede nevoit să-i ajute atât pe Autoboţi, cât şi pe guvernul american. În fine, cred că ăsta e cel mai scurt rezumat cu putinţă al filmului şi nici nu vreau să insist prea mult pe detaliile poveştii, pentru că există alte aspecte muuult mai importante.

            De exemplu, imaginea. Regizorul Michael Bay şi producătorul executiv Steven Spielberg au făcut echipă bună şi au creat o epopee vizuală aproape inegalabilă (spun aproape pentru că mă gândesc inevitabil la „Pacific Rim”). Cadrele sunt toate extraordinare, de la panorame şi asfinţituri mirifice la scene de luptă incredibile şi „transformări” spectaculoase. În plus, efectele speciale şi CGI-ul dau clasă multor filme SF, contemporane sau chiar apărute ulterior; te uiţi la roboţii ăia imenşi şi vezi fiecare rotiţă şi fiecare pistonaş din care sunt compuşi. Pe deasupra, pentru un film care ţine 144 de minute, scenariul e foarte consistent, iar ritmul acţiunii lasă impresia că e suficient de alert chiar şi atunci când avem de-a face cu scene relativ statice. Iar umorul creat de personalitatea protagonistului, mai ales atunci când interacţionează cu Autoboţii, e de nota 10. În concluzie, neapărat  DE VĂZUT !! :)

OBSERVAŢII

Notă IMDb: 7.1

Notă personală: 8.2

Plot: Mi-a plăcut foarte mult faptul că în filmul ăsta nu s-a pus accentul doar pe roboţii colosali şi pe scenele de luptă dintre ei; dimpotrivă, plot-ul are mai multe fire narative, toate la fel de interesante şi îmbină cu măiestrie momentele alerte cu cele statice, creându-se astfel un melanj care e spectaculos, amuzant, emoţionant, exploziv şi dramatic în acelaşi timp.

Cast: În afară de Megan Fox, care mie mi se pare că e doar un chip frumos şi atât, restul actorilor au lăsat impresia că trăiesc cu adevărat povestea. Ce-i drept, şi ea şi-a dat silinţa, se vede asta, dar poate că nu mă impresionează pe mine prea mult. În fine. Plus, o bilă albă pentru Shia LaBeouf, care a portretizat perfect rolul unui adolescent timid, dar uşor tupeist în acelaşi timp, care habar n-are în ce s-a băgat fără să vrea, dar care face tot posibil să se ridice la înălţimea aşteptărilor.

Coloană sonoră: Cred că „Transformers” e unul din filmele cu cea mai bună coloană sonoră, atât din punct de vedere al diversităţii, cât şi al faimei melodiilor sau artiştilor care se pot auzi în fundal. O să dau doar câteva exemple: Linkin Park, Goo Goo Dolls, HIM, Disturbed şi The Smashing Pumpkins, printre mulţi alţii.