Undeva pe la jumătatea anului trecut
mi-am făcut o listă specială cu filme de văzut care includea, de fapt, doar
animaţii şi printre ele se afla una pe care recunosc că nu am avut prea mare
tragere de inimă s-o văd, în mare parte datorită graficii diferite, în sensul
că personajele chiar sunt desenate altfel pentru a li se scoate în evidenţă o
anumită trăsătură. Oricum, deşi nu pot spune că m-a dat pe spate filmul, nici
nu pot spune că m-a dezamăgit, aşa că, până la urmă, îl recomand. Mă refer la „ParaNorman”.
În film e vorba despre un băieţel
care poate vedea şi comunica cu morţii şi care ajunge să fie nevoit să îşi
salveze oraşul de un blestem vechi de 300 de ani şi să învingă vrăjitoarea
malefică ce refuză să treacă pe tărâmul celălalt. Numai că lucrurile nu stau
chiar aşa pentru că, aparent, în momentul zero au avut loc o serie de
neînţelegeri, astfel că, în final, totul se termină cu bine. În rest, în film
avem de toate, şi clişee, şi elemente originale, şi glume cu adevărat bune, şi
replici spirituale, şi suspans, şi răsturnări de situaţie şi aşa mai departe
(prea multe „şi”-uri, ştiu).
Nu pot să vorbesc despre un cast
propriu-zis, dat fiind că actorii îşi împrumută doar vocile, însă oricum nu e
vorba de iluştri anonimi. Protagonistul, băieţelul pe nume Norman pe care toată
lumea îl consideră un ciudat are vocea lui Kodi Smit-McPhee (eu l-am văzut
alături de Viggo Mortensen în „The
Road” şi n-a jucat rău deloc). Îi mai avem pe Christopher Mintz-Plasse care,
deşi are deseori rol de tocilar este bully
în animaţia asta, precum şi alte nume gen Casey Affleck, Leslie Mann sau John Goodman. Personal, am fost
foarte impresionată de Anna
Kendrick (care a şi fost nominalizată la Oscar pentru performanţa din „Up in the Air”). Îmi imaginez că
e destul de greu să redai personalitatea unui personaj animat doar prin
intermediul vocii, însă ei i-a ieşit foarte bine şi nu raportat doar la restul
personajelor din filmul ăsta, ci în general.
Oricum, pentru un film regizat de
cineva care a fost implicat în producţia altor două filme cu un registru
asemănător (omul în cauză se numeşte Chris Butler,
iar filmele despre care vorbesc sunt „Coraline” şi „Corpse Bride”),
nu mă aşteptam la o notă mai mică de 7. Povestea e interesantă, finalul e de
nota 10, umorul e de bun gust şi autentic, iar toate astea sunt argumente pro
vizionare. Deci, DE VĂZUT !! :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 7.1
Notă personală: 7.6
Cast: Repet, Anna Kendrick mi-a plăcut tare mult, mai ales că a jucat un rol
ingrat, cel de soră mai mare, superficială, arogantă şi iritată de fratele ei,
atitudine pe care a redat-o la perfecţie numai din ton şi dicţie. 10+ pentru ea
!!
Plot: Nu e original. Nici n-are cum, poveşti cu fantome şi zombie şi blesteme care trebuie desfăcute s-au tot spus până acum,
numai că povestea asta are şi câteva elemente diferite şi deosebite, iar umorul
te face să nu mai ţii cont că nu ţi se spun prea multe lucruri noi.
Imagine: În ton cu celelalte două animaţii menţionate mai devreme, şi filmul ăsta
e relativ sumbru ca imagine şi cu o nuanţă permanent verzuie. Ca să nu mai zic
că absolut nici un personaj nu este desenat… frumos, ca să zic aşa, dar până şi
caricaturizarea lor nu face decât să amplifice umorul pe care l-am tot
menţionat până acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu