Beautiful Dreamer [2006]

            Am descoperit recent că posturile TV specializate în difuzarea exclusivă de filme mai dau şi rateuri din când în când. Sau, ca să nu fiu complet răutăcioasă, pot să admit că există filme şi filme şi că fiecare din ele are propriul target. Pe de altă parte, e al naibii de frustrant să vezi un film de categoria a şaptea care are o notă de peste 5 pe IMDb în condiţiile în care nu reprezintă decât efort depus degeaba şi banii aruncaţi în vânt… sau pe Apa Sâmbetei… sau la gunoi. Mă rog, aţi prins ideea. Vorbim astăzi despre o încercare nereuşită de film şi anume „Beautiful Dreamer”.

            Filmul ăsta a fost atât de slab încât nu-mi dau seama de ce nu am schimbat postul după primele 10 minute (poate pentru că am vrut să văd cât de praf e sau poate pentru că nu aveam nicio altă opţiune la ora aia, nici nu mai ştiu) şi nici cum de am reuşit să-l văd până la capăt. Pe bune, până s-a derulat genericul de final. În fine… Despre cast nu am ce să spun pentru că nu ştiu nici un actor, nu că ar fi ei iluştri anonimi, pentru că puţin research m-a ajutat să o plasez pe protagonistă, Brooke Langton, în serialul „Melrose Place”. Bine, impropriu zis am plasat-o, că tot nu mi-o aduc aminte. Cu actorul din rolul principal e o nebuloasă şi mai mare, un anume Colin Egglesfield, care cică ar fi jucat în „Something Borrowed”. Nu am văzut decât bucăţele din film, aşa că e logic că nu l-am recunoscut. Şi ar mai fi Barry Corbin, a cărui figură mi s-a părut cunoscută din prima secundă, dar pe care iar nu ştiu de unde să-l iau.

            Cât despre poveste în sine… Ea nu e chiar atât de rea, săraca, dar atât de prost şi de alandala pusă în scenă că se alege tot praful. E vorba despre un tip, proaspăt căsătorit şi aviator pe deasupra care trebuie să plece la „răzbel” (al Doilea Mondial, deşi mie mi s-a părut că hainele, obiectele, atitudinea, mentalitatea, etc. erau mult prea avansate pentru început de ani ’40) şi care este declarat dispărut în acţiune şi apoi mort. După vreo câţiva ani, ea află că el e în viaţă, porneşte în căutarea lui (cu maşina, deşi el dispăruse în Europa… anyway…) şi culmea, la final îl găseşte într-unul din orăşelele învecinate şi cu totul accidental, pentru că exact acolo i se stricase maşina şi chiar el era unul din puţinii mecanici disponibili. Dacă până acum vi se pare că e tras de păr, pot să jur că n-o să vă surprindă continuarea: omul e amnezic. Şi de aici, restul e umplutură, până la final când el îşi aduce aminte brusc de viaţa de dinainte. Punct.

            Repet, ideea în sine nu e chiar atât de rea, dar nici originală nu e şi după ce că nu e originală, mai e şi folosită atât de prost de îţi vine să-ţi iei câmpii. Jocul actorilor e forţat în multe locuri, unele scene zici că n-au nicio legătură cu restul scenariului şi sunt puse acolo doar ca să iasă cele 90 de minute, altele par desprinse din cărţile pentru copii. Mai mult, cele câteva scene cu lupte între avioane (că deh, să vadă telespectatorul cum şi-a pierdut protagonistul memoria) par a fi luate din alte filme şi colate ulterior. Replicile sunt lipsite de conţinut şi banale până la durere de cap, finalul e mai mult decât previzibil şi dacă e să fiu 100% sinceră, tot filmul e aşa. Acum chiar stau să mă gândesc dacă am ceva bun de spus, dar, din nefericire, nu găsesc nimic. În concluzie, MAI BINE NU !! :)

OBSERVAŢII

Notă IMDb: 5.7

Notă personală: 4.9

Plot: Idee relativ bună, dezvoltată sărăcăcios şi pusă în aplicare foarte prost. E unul din motivele principale pentru care filmul e atât de slab.

Imagine: Atât de tare m-a zgâriat pe creier partea cu lupta dintre avioane că nu mă pot abţine să n-o menţionez iar. Adică, imaginaţi-vă un pic: omul nostru + încă vreo 5 camarazi, filmaţi în plan mediu (adică de la brâu în sus) în timp ce în spate se văd părţi din nişte avioane de luptă, apoi brusc sunt ei în interiorul avioanelor şi pe alocuri sunt intercalate scene cu avioane care trag cu rachete unele în altele, dar imaginile par a fi luate din filmele lui Howard Hughes.

Titlu: În afară de referinţa la celebra piesă „Beautiful Dreamer”, interpretată şi răs-intrepretată de diverşi artişti (eu vă dau varianta lui Bing Crosby), care este, ce-i drept, melodia de suflet a celor doi îndrăgostiţi şi pe care dansează ei la un moment dat, pe la jumătatea filmului, titlul n-are nicio altă legătură cu nimic.